VICE România

Dacă ai peste 25 de ani și trăiești în România e posibil să ai în familia extinsă câte un nostalgic comunist. Ei bine, eu am doi. Dacă le ridici subiecte progresiste la fileu, bunicii din partea maică-mii o să-ți zică ferm că toate persoanele LGBT au apărut în țara asta după Revoluție. Ăsta e argumentul suprem. Nu-l poți combate cu nimic, altfel o să ți se reproșeze că ești spălat pe creier. Evident, persoanele LGBT au existat dintotdeauna în România și nu au fost aduse în frumoasa noastră țară de occidentul decadent. Asta îți arată și cartea „Queer. Istorii ilustrate”, care prin textele lui @eugenradescu și ilustrațiile Andreei Chirică (@persoana_fizica) încearcă să prezinte o parte din istoria queer autohtonă. În doar o sută și ceva de pagini, cartea reușește să surprindă ce înseamnă să fii gay în România, din anii ‘30 până azi. După cum spune Eugen încă de la început, queer are multiple sensuri și scopuri de expresie și exprimare: „În istoria recentă a României, acest termen abia începe să fie introdus timid în dezbaterile culturale; dar timp de o sută de ani, pentru simțul comun și conștiința colectivă, queer a fost un termen maltratat la fel ca cei care erau gay.” În codul penal promulgat de Alexandru Ioan Cuza în 1864, homosexualitatea nu era incriminată, dar lucrurile s-au schimbat odată cu domnia lui Carol al II-lea și ascensiunea fascismului din interbelic. „Inversiunea sexuală”, cum era denumită oficial, a fost interzisă în 1937. Dar scandalurile legate de acest subiect nu au apărut de pe-o zi pe alta. După cum amintește Eugen, pe 16 decembrie 1934, directorul ortodoxist al ziarului Credința semnează un atac la adresa unor membri ai grupului Criterion (Gabriel Negry și Petru Comărnescu), care ar fi fost gay. I s-au alăturat Victor Mendrea, cu articolul „Ofensiva invertiților”, și Zaharia Stancu cu pamfletul „Onoarea dintre fese”. Asta ca să vezi că, de multe ori, homofobii nu s-au născut ieri, iar numărul de cărți citite n-are legătură de multe ori cu inteligența. Continuarea în articolul din linkul din bio de @zenobisme. Foto: cottonbro / Pexels #viceromania #romania #queer #lgbtq #lgbtq🌈 #istorie

Credeam că partea dificilă cu școala de șoferi e să înveți să conduci, dar m-am prins repede că e foarte important să dai peste un instructor în regulă. Așa că am cerut recomandări în stânga și-n dreapta și m-am speriat. Se pare că până să dai de ghiolbanii din trafic, care fac spume pentru că o femeie îndrăznește să împartă șoseaua cu ei, trebuie să treci prin instructorii misogini. Ioana (33 de ani) mi-a zis-o că instructorul ei i-a oferit din prima cel mai evident sfat: „Ai grijă să nu omori pe cineva. În rest, șofatul se învață după ce faci școala și examenul se ia cu șpagă. Mi-a zis asta de la prima oră. Pe următoarele le-a amânat că avea treabă și apoi am renunțat eu.” Iar Mari (25 de ani) mi-a atras atenția că s-ar putea să mă usuce de bani. „Ai grijă că orele obligatorii pentru care plătești, de fapt, școala trec fără să te învețe absolut nimic. După care îți spun că nu ești pregătită și trebuie să iei ore suplimentare. Pe mine m-a costat în total peste 4 800 de lei.” „Ferește-te de la primul semn”, mi-a spus Ramona (37 de ani). „Instructorul meu a început să-mi pună mâna pe picior de fiecare dată când îmi arăta pozițiile schimbătorului, iar apoi glumea în legătură cu alte poziții pe care să mă-nvețe. M-am inhibat atât de tare, încât am renunțat la școală și nu am mai dat de atunci.” În cazul Danei (27 de ani) lucrurile au luat o turnură mega aiurea. „Instructorul meu era un libidinos pe la 50 și ceva de ani care-mi spunea că la fiecare greșeală să dau jos o haină. Era vară. Apoi mă luase de consilier emoțional. Era divorțat și aflase că gagica se mai iubea cu altul, așa că-mi cerea sfaturi despre cum s-o dea pe spate ca să-l aleagă doar pe el. Nu mai zic ca eram șofer personal pentru familia lui.” Am zis că o fi Bucureștiul plin de libidinoși și e mai simplu într-un oraș mai mic, unde se mai cunosc oamenii între ei. Însă Gizella (30 de ani), care a făcut școala în Timișoara, m-a contrazis. Continuarea, în articolul din linkul din bio. Tu ce fel de experiențe ai avut la școala de șoferi? #viceromania #romania #stiri #scoaladesoferi

Iată cum a arătat luna Pride pe glob. Între timp, marșul Bucharest Pride 2023 va avea loc pe 29 iulie, sâmbătă, pe Calea Victoriei. Iar Pride Park se va ține între 26 și 29 iulie în parcul Izvor. Singapore a ținut primul marș Pride după ce țara a anulat o lege din perioada stăpânirii britanice care incrimina sexul între bărbați. Pe 20 iunie, Estonia a devenit prima țară din fostul URSS care a legalizat căsătoria între persoane de același sex, iar din 1 ianuarie 2024 va intra în vigoare o lege care le permite cuplurilor de același sex să adopte legal copii. Totuși, în continuare o groază de persoane LGBTQ de pe glob se lovesc de discriminare, persecuție și obstacole pentru a obține drepturi egale. În Turcia, poliția a reținut cel puțin 113 persoane în timp ce încercau să țină marșul Pride în Istanbul. E al nouălea an când evenimentele Pride au fost intezise în oraș, în timp ce guvernatorul Istanbulului scrie pe Twitter că evenimentele astea „amenință instituția familiei”. Poliția a reținut cel puțin 52 de persoane în Izmir, Turcia, unde demonstrațiile Pride sunt interzise. Curtea Supremă a SUA a mai tăiat din drepturile LGBTQ recent, când i-a dat dreptate unui web designer creștin care a refuzat să creeze site-uri pentru nunți între persoane de același sex din motive religioase. Foto: Getty #viceromania #stirileviceromania #stiri #global #pride #lgbtq #lgbtq🌈

Comunicarea în scris nu se compară cu cea față în față. Poate că îți dă timp să îți pui gândurile în ordine și îi poți explica unei persoane emoțiile tale fără presiunea pe care o simți când ești față în față cu ea, dar, totuși, de multe ori, un mesaj e o metodă simplă de evadare dintr-o relație. Și pentru că nu trebuie să suporți consecințele, nu te omori să îl scrii cât mai frumos. De aceea există în lume atâtea mesaje de despărțire groaznice. Am rugat oamenii să ne arate cele mai oribile mesaje de despărțire pe care le-au primit și aș zice că cele mai inconfortabile dintre ele nu sunt cele caraghioase, ci cele mult prea brutale, în care o persoană vrea doar să dispară din viața altei persoane cât mai repede. DISCLAIMER: Să nu trimiți niciodată nimănui așa ceva. E de ajuns că au făcut-o oamenii ăștia. Găsești mai multe exemple în articolul din linkul din bio. #viceromania #romania #relatie #despartire

În România, eram fotograf de teren, lucram la evenimente, nunți, botezuri, tot felul, unde trebuia să muncești câteodată și 20 de ore încontinuu. Și eu eram foarte pasionată de ce făceam, nu mă interesa foarte mult cum arătam sau cum mă îmbrăcam sau cum mă percepeau ceilalți. Eram băgată foarte mult în pasiunea mea. Și vedeam că atuul meu cel mai mare era personalitatea, că așa îi făceam pe oameni să se relaxeze la fotografii. Mă loveam însă numai de „Ah, ești îmbrăcată nu știu cum!”, „Ah, celălalt nu te respectă pentru că nu ești slabă!”, „Uite cum te-ai dus nu știu unde!”. Erau chestii pe care le auzeam, că erau de la familie, prieteni, clienți sau pur și simplu de la societate. Mă încurca condiționarea de a mă îngriji de anumite aspecte ale vieții de femeie și care nu erau pentru mine. Și nu înțelegeam de ce nu pot să fac ce vreau eu să fac. Și există un sâmbure de adevăr. În România, din păcate, dacă nu te îngrijești de imaginea pe care o au ceilalți despre tine, n-ai „succes”. E o confuzie între a fi îngrijit, adică să-ți placă de tine și să zici „ce bine mă simt în pielea mea”, și a te îngriji în mod constant de cum arăți. Asta înseamnă că în mod constant tu trebuie să fii conștientă că ai o listă de to do pentru fiecare zi cu îndeplinirea acestor norme. Adică să te încadrezi în aceste standarde. Iar lista e a naibii de lungă. Acum e standardul să ai părul nu știu cum, acum să porți nu știu ce. Încontinuu asta să fie prima ta grijă, pentru că „valoarea” este dată de felul în care arăți, cum îi atragi pe ceilalți. La început eram complet convinsă, mai ales pentru că veneau dintr-o zonă internă cum ar fi familia. Le simțeam ca adevăruri pure. Trebuie să faci aia! D-aia nu reușești, pentru că nu te îngrijești de partea aceea, cea vitală. Am încercat încontinuu să schimb, să mă încadrez. Și nu mi-a ieșit. Continuarea, în episodul @patratulrosu pe care-l găsești în linkul din bio. #viceromania #romania #patratulrosu #bodypositivity #mentalhealth

Problema e că nunțile au încetat să fie un eveniment de celebrare a iubirii când niște șmecherași s-au gândit să le transforme într-o industrie. Astfel, toată lumea are de câștigat, mai puțin mirii, nașii, părinții și invitații de la nuntă. Dacă vrei să cheltuiești mult și prost, setează-ți așteptări nerealiste și ai încredere în firme neprofesioniste să ți le îndeplinească. Oricum ai pregăti nunta din România, trebuie să accepți că unele cheltuieli sunt cu adevărat inutile. În cazul meu, așteptările pentru nunta mea erau imense. Asta până când am pus toate costurile pe listă și am realizat că de multe lucruri chiar nu aveam nevoie. Pentru că trăim în capitalism și fiecare vrea să câștige o pâine, în fiecare an se mai inventează încă un „obicei” de făcut la nuntă. Implică, evident, alte cheltuieli. Acum, dacă tu vrei să lansezi lampioane și să-ți pui dorințe la artificii, cine sunt eu să te opresc? Dar sunt doar niște cheltuieli inutile, care oricum nu au prea mare impact la public. Oricât de mult ar insista maică-ta să dansezi găina sau să îți ceri iertare în genunchi înainte de măritiș, dacă lucrurile astea ți se par cringe, pur și simplu nu le face. În afara de o supărare pe moment, ceva mai grav nu are ce să se întâmple. La mine nu a fost cazul, dar poate ai tăi sunt mai iubitori de tradiții. Una din marile mele bucurii de când m-am căsătorit e că am scăpat să fiu domnișoară de onoare. Nu neapărat că ar fi prea multe de făcut, dar urăsc treaba asta cu îmbrăcatul la fel. O modă care mi se pare foarte ciudată, de altfel. Îmbrăcarea la fel a domnișoarelor de onoare poate să iasă bine doar dacă le plătești rochiile făcute la comandă, ținând cont de fitting și dorințele lor personale. Dacă nu ai făcut asta și ele, totuși, îți spun că sunt fericite cu rochiile alea pe care le-ai comandat, probabil te mint ca să nu îți strice ziua ta magică și asta e true love. Continuarea, în articolul din linkul din bio de @teodoramunteanuuu #viceromania #romania #nunta #casatorie

Ce alte știri atipice ți-au atras atenția? Noi am găsit: 1. Bărbatul de 34 de ani le-a zis polițiștilor că a coborât doar în spatele blocului ca să se vadă cu iubita lui. Anchetatorii au aflat ulterior că, de fapt, se întâlnise cu alte două persoane ca să bea. S-a ales cu un an de închisoare. 📸Pavel Danilyuk / Pexels 2. Caricaturistul Costel Pătrășcan, care a făcut „inaugurarea”, susține că podul e „al românilor și nu al clasei politice care va încerca să și-l adjudece.” E cel mai mare pod suspendat care a fost vreodată construit în România și al treilea din Europa, iar Sorin Grindeanu l-a descris ca „un pod al speranței, un pod al unirii”. Pe 6 iulie a fost inaugurat oficial de către autorități. 📸Costel Patrascan / FB 3. I-a numit pe polițiști „instalatori” și i-a acuzat că vor să-i agreseze soția. A fost încătușat și dus la secție. Acum riscă un dosar penal pentru ultraj și o amendă pentru tulburarea liniștii publice. 📸adevarul.ro 4. Angajații din Centrele pentru Persoane Adulte cu Dizabilități Târgu Neamț, Oșlobeni și Bozieni, primesc șapte zile în plus la concediul de odihnă. Proiectul a fost votat pe 29 iunie, după ce prima încercare, din februarie 2023, eșuase din cauza mediatizării. 📸Consiliul Județean Neamț / FB 5. Bărbatul, deranjat de gălăgia făcută de copii, face solicitări și petiții încă din 2018, de când locul de joacă a primit autorizație. În ultimele două luni a protestat cu pancarte în fața primăriei. 📸ALTEREDSNAPS / Pexels 6. După ce imaginea cu aparatele a devenit virală, Inspectoratul de Poliție Județean susține că aparatele au fost „depozitate” acolo pentru scurt timp pentru că urma o festivitate în comună. 📸FB 7. 📸adevarul.ro 8. 📸Ministerul Apararii Nationale, Romania - www.mapn.ro / FB 9. stiridecluj.ro Text: @arianacoman_ Cover: Gabriel Botezatu / VICE #viceromania #romania #stiri #stirileviceromania #cluj #braila #buzau #mures

În România e destul de închis circuitul legat de modul în care consumăm produse creative. Dacă stai să urmărești meme pe Facebook, sunt slabe șanse să consumi reel-uri pe Tik Tok sau să urmărești artă digitală pe Insta și așa mai departe, că fiecare vine cu generația și nișa lor. De-asta m-am bucurat când am aflat că Pepsi le oferă celor din generația Z ocazia să le facă public conținutul într-un mod în care să-l vadă toți, de la prietenii lor la bunicii mai boomeri. Practic, dacă îți înscrii contentul pe platforma Pepsi Space între 19 iunie și 19 iulie și e ales câștigător, o să înlocuiască reclamele de pe billboard-urile, posterele, bannerele, postările și video-urile Pepsi și o să poți să-i arăți unchiului tău de 45 de ani că ai clout. Ba chiar, pentru cea mai bună lucrare din fiecare categorie (meme, dansuri de Tik Tok, poze, grafică, clipuri video, food styling) primești și un premiu de 5000 de euro, iar restul vor primi o cămașă limited edition Pepsi Space x MySimplicated, pe lângă faimă și viralitate. În caz că ai dubii despre ce să trimiți, 6 creatori de conținut, care deja au ajuns influenți online, ți-au pregătit niște tutoriale ca material pentru inspirație: @goguci, @cristinaa.stefaniaa, @misswellington, @cuscrew, @elianabogdan și @nutakiki. Pentru că și noi suntem pasionați de vibeul creativ din jurul gen Z, am discutat cu Cuscrew și Eliana Bogdan despre creațiile lor și cât de important este să susținem imaginația noii generații. Le găsești răspunsurile în articolul din linkul din bio. #viceromania #romania #advertorial

Eleva de la Colegiul „Gh. Șincai” din București a fost pusă să aleagă: dă bacul desculță sau pleacă acasă și îl dă altă dată. A ales să rămână în șosete, dacă tot a bătut drumul până la școală. Cazul destul de bizar are și-o explicație: avea adidași cu niște texte pe ei. Sigur, nu erau copiuțe și textele erau în engleză, dar nu te riști când ești supraveghetor și viitorul unei generații ține de ochii tăi de vultur. Tot la „Șincai” a mai fost un caz absurd. Circa 70 de lucrări au fost anulate pe motiv că s-au făcut semne pe hârtie. Elevii în loc să scrie „Examenul național” pe un rând, iar „de bacalaureat” pe al doilea rând, unii elevi au scris „Examenul național de” pe primul rând și „bacalaureat” pe al doilea. Dincolo de scandalul de la bacalaureat, Off-White e un brand onorabil. A fost fondat de Virgil Abloh, unul dintre cei mai influenți designeri de culoare. El a murit în 2021, la 41 de ani, după ce a ajuns să lucreze pentru Louis Vuitton, și uite ce frumos a lăsat în urmă. Parte din succesul lui a venit fix din felul cum a reușit să combine zona de streetwear cu cea de lux – de asta țoalele lui prind și la celebrități, și la trapperași, și, uite, la ghinionista elevă de la „Șincai”. Cu ocazia asta am adunat câteva reacții de la oameni. Unele au fost amuzante, altele sunt de-a dreptul violente prin realitatea pe care o rezumă. Le găsești în articolul din linkul din bio de @razvanbaltaretu Foto: Off-White / Fortton / Adobe Stock #viceromania #romania #stiri #fashion #stirileviceromania #offwhite

Banii sunt unul din subiectele de discuție cele mai aprinse de la români, pentru că asta se întâmplă în zone unde am copilărit cu toții, într-o formă sau alta, cu trauma sărăciei. Din același motiv pentru care încercăm să ținem cu toții frigiderele pline, deși nu avem neapărat nevoie de toată mâncarea aia, am rămas cu niște frici și obiceiuri financiare care ne fac mai mult rău decât bine. Cei de la programul de sănătate financiară Banometru au adunat o serie de credințe de genul ăsta de la oameni și le-au analizat, iar rezultatele au fost destul de interesante, pentru că majoritatea nu ne servesc într-un mod bun și rămân un pic blocate în jurul ideii prin care trecem cu toții la un moment dat - aceea că nu merităm mai mult. Cei de la Banometru, un un program realizat în parteneriat cu ING Bank, ajută oamenii să uite genul ăsta de credințe și să le transforme într-o idee care ne-ar prinde bine tuturor: „merit o viață mai bună”. Ei fac asta prin sesiuni individuale de coaching financiar oferite gratuit de specialiști independenți, care nu doresc să-ți vândă nimic, (la care te poți înscrie în articolul din linkul din bio) și prin cursuri gratuite online și offline de educație financiară. În acest spirit, ne-am gândit să explorăm câteva dintre cele mai comune mituri și zicale legate de bani și economii din România, ca să arătăm ce e în neregulă cu ele. Le găsești analizate în profunzime în articolul din linkul din bio. #viceromania #romania #advertorial #economie #bani #educatiefinanciara

Când am aflat că tata a murit, eram în biserica schitului unde mi-am petrecut toate vacanțele din liceu. Curățam ceara de pe niște sfeșnice când a intrat mama și, în liniștea aia în care îmi mestecam depresia de adolescent, s-a auzit scurt: „Părintele a murit”. Nu am zis nimic, nu aveam ce. Pe tata l-am văzut de trei ori în toată viața mea. O singură dată a și vorbit cu mine. Mama nu i-a zis vreodată pe nume, nici măcar „taică-tu”. Aveam vreo patru ani când, într-o dimineață, am întrebat-o pe mama de ce nu am tată. Mi-a zis că am și că e preot. M-am bucurat și i-am cerut să-mi spună cum îl cheamă, dar nu a vrut. În inocența mea, am rugat-o să-i mimeze numele măcar. Așa am aflat două informații despre tatăl meu, singurele pentru o vreme: că e popă și îl cheamă Vasile. Între mama și tatăl meu biologic era o diferență de vreo 30 de ani. Au fost vecini de bloc, apoi mama a început să se spovedească la el și așa au devenit amanți. Tata nu a vrut o oficializare a relației, pentru că asta l-ar fi scos, automat, din cler, așa că au rămas un soi de fuck buddies până am apărut eu. Mama l-a iubit mult, l-a considerat un mentor și un protector, chit că lucrurile nu stăteau deloc așa. Dar, spre deosebire de restul bărbaților din viața ei, tata avea școală, nu bea și nu o bătea. În universul ei, ăsta era standardul cel mai înalt. Relația lor s-a încheiat cu un ghosting urât după nașterea mea. Tata a început să se teamă că va auzi lumea și va fi chemat la episcopie să dea explicații, așa că a pus-o pe mama să-i semneze o declarație că m-a făcut cu un vecin de pe strada noastră. La un moment dat, în primele luni de sarcină, a îndemnat-o pe mama să facă avort și i-a profețit, ca un popă cucernic, că voi fi „un drac care o să te bată și-o să-ți ia pensia”. Continuarea, în articolul semnat de @mihailtamba din linkul din bio. Foto: Ron Lach / Pexel #viceromania #romania #religie #familie #trauma

⚠️ Jørgen Pedersen ar fi trebuit să moară cu mult timp în urmă, având în vedere vârsta sa, nenumăratele sale boli și cei 40 de ani de dependență de droguri. Nimeni nu știe cu adevărat cum a reușit să scape din ghearele morții în toți acești ani. E ușor să te hotărăști să începi un proiect, dar nu e la fel de ușor să știi cum se va desfășura, mai ales când ai de-a face cu personaje atât de atipice. Ca să fotografiezi cu succes dependența și ravagiile pe care le face, trebuie să le acorzi protagoniștilor suficient timp. „Când voiam să-l urmăresc timp de două zile, îi ceream patru”, explică fotograful danez Mikkel Hørlyck (32 de ani). „Dependența lui era foarte puternică, dar personalitatea lui era extrem de blândă, așa că a trebuit să-mi folosesc din plin intuiția." Cei șase ani petrecuți alături de Jørgen i-au oferit lui Mikkel o perspectivă asupra celor 40 de ani de dependență de droguri, inclusiv o idee despre cum a reușit omul acesta să scape de moarte. „Era atât de inteligent, amuzant și profund interesat de lumea din jurul său", spune Mikkel. „A păcălit moartea. De mai multe ori. Dar nu a făcut-o singur. Medicii, asistentele și diverșii săi consilieri i-au fost de mare ajutor de-a lungul anilor. L-au salvat din nou și din nou.” Danemarca are un sistem de asistență medicală care se potrivește perfect pentru un om ca Jørgen. A fost repartizat la una dintre cele cinci clinici care tratează dependenții de heroină. Acest tip de unitate i-a oferit lui Jørgen, precum și altor dependenți, o viață mai bună și sentimentul că și ei contează pentru societate. De ce s-a agățat Jørgen atât de strâns de viață când nu putea face altceva decât să o distrugă? Cine era el cu adevărat? Descoperi în articolul din linkul din bio de @matsouchito. Foto: @mikkelhorlyck #viceromania #romania #fotografii #fotojurnalism #dependenta